Aceasta este povestea tăblițelor, descoperite în anii 1950 de arheologii francezi care excavau situl Palatului Regal al orașului antic Ugarit, situat în nordul Canaanului, în Siria actuală.
Știm despre acest oraș că a fost un oraș cosmopolit, în special datorită poziției sale geografice privilegiate pentru comerțul maritim și că era condus de un rege. Și tocmai în palatul regal, arheologii francezi au descoperit aceste celebre tăblițe, care vor fi numite ulterior „cântecele hurriane”.
În total, puțin sub treizeci de tăblițe de lut datând din 1400 î.Hr. au fost descoperite în acest sit istoric. Gravate cu o scriere cuneiformă, în limba hurriană, o limbă moartă din Asia Mică antică, aceste tablete prezintă treizeci de melodii hurriene și au stârnit imediat interesul multor cercetători.
Printre cercetătorii care au studiat aceste tăblițe, profesorul de asiriologie de la Universitatea din California, Anne Draffkorn Kilmer, însoțită de muzicologul belgian Marcelle Duchesne-Guillemin, s-au ocupat de cea care s-a păstrat cel mai bine, pentru a încerca să descifreze această partitura muzicală. După câțiva ani de muncă, cei doi cercetători au reușit să descifreze tăblița, dezvăluind cel mai vechi vestigiu al notației muzicale cunoscut până în prezent.
Un document cu atât mai prețios cu cât ne-a revoluționat viziunea asupra istoriei muzicii, dezvăluind că trebuie să fi existat o teorie muzicală cu mult înainte de greci, contrar celor susținute de unii muzicologi.
Din munca aceasta, s-a născut discul Sunetele tăcerii, produs împreună cu colegul său Richard Crocker, în care găsim informații despre muzica antică din Orientul Apropiat.
Potrivit unui articol din 1988 al muzicologului Robert Fink în revista Archeologia Musicalis, aceste piese confirmă faptul că scara diatonică de 7 grade și noțiunea de armonie existau în urmă cu 3400 de ani în muzica sumeriană.
Această celebră tabletă, catalogată sub numele de „Imnul hurrian h.6”, a fost, prin urmare, singura într-o stare de conservare suficientă pentru a fi descifrată și interpretată.
Pe lângă notația muzicală, această tabletă prezintă „imnul către Nikkal”, o rugăciune către zeița Nikkal, fiica zeului de vară Khirkhibi și soția zeului lunii Yarikh. Nikkal, care înseamnă „Marea Doamnă și roditoare”, era zeița livezilor . Acest imn este probabil o invocație pentru a acorda fertilitate femeilor sterile .Deasupra acestui text, scris în hurriană, găsim indicații muzicale, inscripționate în akkadiană. Sub o linie dublă, o serie de termeni akkadieni combinați cu hurriană, însoțiți fiecare de un număr care reprezintă termeni muzicali tehnici care corespund, probabil, corzilor sau intervalelor. Dacă citirea notelor și a tempo-ului rămân supuse interpretării, acest lucru nu a împiedicat muzicologii să transcrie partitura pentru a o face lizibilă și interpretabilă. Așa a făcut în special muzicologul englez Richard Dumbrill. Și tocmai pe această bază muzicală, muzicianul Michael Levy a interpretat la liră cea mai veche piesă muzicală din lume, pe care vă invităm să o ascultați mai jos.
