Ce nu știați despre Albert Einstein

Anagrama numelui lui Albert Einstein este “Ten elite brains”.

Einstein era un copil gras cu un cap enorm. Când Pauline Einstein, mama lui Einstein, i-a dat nastere, a crezut ca fiul sau este diform din cauza capului exagerat de mare si neregulat. Ceafa micuțului era atat de mare, încât toata familia l-a considerat un mic monstru. Medicul însă i-a calmat spunându-le că în câteva săptămani va avea forma normală. Ceea ce s-a și întâmplat. Cu timpul, micuțul Albert a crescut normal, doar că toți îl considerau puțin mai impiedicat și chiar încet la minte.

  Einstein nu a vorbit până la vârsta de 4 ani. “Sindromul Einstein” este sintagma folosită de Dr. Thomas Sowell, economist la Stanford, pentru a descrie acei oameni extraordinar de inteligenţi, care însă au început să vorbească foarte târziu.

Cânta la vioară de la vârsta de cinci ani şi, până târziu, aceasta a rămas cea mai bună metodă a sa de a face brainstorming. “Vioara mi-a umplut viaţa de bucurie!”, obişnuia să spună Einstein spre bătrâneţe, atunci când coordonarea motorie în mâna stânga nu mai era cea perfectă. Din recunoştinţă pentru toate bucuriile pe care i le-a adus, Einstein şi-a botezat vioara Lina.

Chiar şi la bătrâneţe, Einstein îşi amintea că, atunci când avea patru ani şi era bolnav, în pat, a primit de la tatăl sau o busolă. Micul Einstein a fost pur şi simplu fascinat de acul magnetic al acesteia, care găsea de fiecare dată nordul. “Acea experienţă a fost foarte profundă şi cu efect de durată. Ceva foarte bine ascuns părea să fie în spatele acestui lucru”, îşi amintea fizicianul.

Einstein nu purta niciodată şosete şi nici nu le vedea rostul, atât timp cât degetele sale mari treceau întotdeauna cu uşurinţă prin ele. Într-o scrisoare către Elsa, soţia sa, savantul mărturiseşte că a purtat pantofii pe piciorul gol chiar şi atunci când a mers la Oxford sau Casa Albă. Einstein nu a fost niciodată prieten nici cu spuma de ras!

Einstein ar fi putut deveni preşedintele Israelului. Când Chaim Weizmann, primul preşedinte al Israelului a murit, prima funcţie în stat i s-a oferit lui Albert Einstein, însă acesta a refuzat.

Einstein era foarte popular printre doamne. Într-o scrisoare către Elsa, cea de-a doua sa soţie (şi totodată verişoara lui), Einstein şi-a mărturisit relaţiile cu femei care îi dăruiau “o atenţie nedorită”.

În 1895, adică la 17 ani, Einstein a încercat să intre la echivalentul în Elveția al Politehnicii de la noi. A trecut examentul de matematică și științe la admitere, dar le-a picat pe toate celelalte: istorie, gramatică, geografie. După ce a făcut cursuri speciale pentru admitere, anul următor a intrat până la urmă la facultatea dorită.

A avut un copil nelegitim. În 1980 s-au descoperit niște scrisori personale ale lui Einstein care au dezvăluit un lucru cât se poate de interesant despre acesta, lucru care a scandalizat lumea: geniul avea o fiică nelegitimă cu o fosta colegă de facultate, Mileva Mariæ, cu care dealtfel s-a căsătorit mai târziu. În 1902, un an înaintea căsătoriei, Mileva a născut o fetiță pe care a numit-o Lieserl, pe care Einstein nu a văzut-o niciodată și despre care nu s-a aflat nimic. Se crede că micuța a fost crescută de familia Milevei și că a murit în septembrie 1903 din cauza unei infecții provocate de scarlatină. Se crede că micuța a murit atunci pentru că Mileva i-a scris lui Einstein despre ea pentru ultima dată pe 19 septembrie 1903, de atunci nemaiștiindu-se nimic despre ea. Din aceleași scrisori alții au înțeles că micuța a fost dată la adopție după naștere.

  Este posibil ca Einstein să-şi fi grăbit moartea. Fizicianul a suferit un anevrism abdominal, iar medicii i-au sugerat să se opereze, însă acesta a refuzat. “Este lipsit de gust să-ţi prelungeşti viaţă artificial. Vreau să plec atunci când consider eu. Cred că e timpul să mă duc şi o s-o fac elegant”, a spus Einstein.

Creierul lui Einstein era diferit de cel al unui om obişnuit. Regiunea parietală – responsabilă cu abilităţile pentru calcule matematice şi gândire tridimensională – era cu 15% mai mare decât în cazul unui om obişnuit. De asemenea, specialiştii sunt de părere că Einstein avea o capacitate superioară de prelucrare a informaţiei dată de numărului mare de celule gliale (care asigura alimentarea şi protecţia neuronilor) din creier.

Einstein a fost incinerat, însă creierul lui a călătorit, la 42 de ani distanţă, câteva mii de kilometri prin America. Aceasta pentru că, după deces, pe 18 aprilie 1955, creierul lui Einstein a fost furat de patologul Thomas Stoltz Harvey, care voia să-l studieze şi să descopere misterul genialităţii fizicianului. 33 de ani mai târziu, un jurnalist a descoperit creierul lui Einstein în biroul patalogului – aşezat în două borcane, într-o cutie de carton pe care scria “cidru de mere”. Într-o zi de februarie, ani mai târziu, jurnalistul Michael Paterniti şi octogenarul de-acum Harvey se aflau într-un Buick, în portbagajul căruia transportau creierul lui Einstein – de la Maine, via Princeton şi până în California, la nepoata savantului. Toată această călătorie neobişnuită a fost descrisă în cartea “Driving Mr. Albert: A Trip Across America With Einstein’s Brain”.