(de la stânga la dreapta) poetul B.Fundoianu, graficianul I. Ross și F. Brunea în 1915
Filip Brunea Fox, prințul reportajelor interbelice
Despre un semi-eşec uşor comic îşi aminteşte de asemenea marele reporter. “Să nu crezi că n-am avut şi eşecuri. Cine nu are? Într-o dimineaţă, vine o ştire la redacţie, că în aceeaşi seară trebuie să sosească un mare personaj exotic într-o vizită în Bucureşti. Nici mai mult, nici mai puţin decât maharajaua de Kapurtala. Îmi trebuia un reportaj pentru provincie. Ediţia se încheia la prânz. Îi spun eu lui Ross, caricaturistul: Tu ştii cum e un maharajah? Şi el îmi răspunde: “Păi unul cu turban şi barbă”. “Bine, fă-l cel puţin în desen până diseară, când vom lua o poză. Să ilustrăm reportajul care apare acum la ediţia de provincie”. Zis şi făcut, Ross trage repede desenul, ediţia porneşte. Seara mă duc şi eu la gară. Lume multă…La un moment dat văd că din vagonul de lux coboară un admirabil personaj de lord, în jachetă, cu cravată, din aia bufantă, elegant, tânăr..Eu îmi zic: “Persoana trebuie să fie probabil din anturaj”. Îndărătul lui am văzut un om exact ca în desenul lui Ross: cu turban, cu barbă, cu un fel de fustanelă şi mi-am zis: “Dânsul trebuie să fie maharajahul!”. M-am apropiat, i-am pus vreo două-trei întrebări, omul nu mi-a răspuns. Şi-atunci cineva din oficialitate îmi şopteşte: “Păi maharajahul e domnul acesta!”. Şi-mi arată personajul elegant. Uite-aşa am păţit-o cu fantezia, pentru că n-am făcut ce trebuia să fac, un lucru elementar: să cercetez, să mă documentez. Uite-aşa am inventat un maharajah de operetă.” “Nu pot spune că nu m-am bucurat de calificative: “Asul”, “Prinţul” şi tot aşa…eu cred că un reporter cere să binemerite la titlul ăsta, trebuie să fie pretutindeni, să fie totdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau să se întreacă pe sine. Şi asta până moare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu