Formația Iris și Adrian Păunescu

Cristi Minculescu

În interviul acordat de Cristi Minculescu şi Nelu Dumitrescu în exclusivitate pentru romanialibera.ro, cei doi au vorbit despre cum au fost sprijiniţi de Adrian Păunescu pentru a-şi lansa primul album şi a se face remarcaţi pe piaţă, dar şi despre cum jucau fotbal împreună.

"Degeaba îl atacă unii că a fost membru de partid. A fost un om foarte dur, care încerca să facă dreptate. A fost un om extraordinar, un tip căruia îi plăcea noul şi care ne-a ajutat foarte mult", povesteşte Nelu Dumitrescu.

"Eram cu Cristi, Marty Popescu, să-i fie ţărâna uşoară, şi Nuţu Olteanu. Mi-aduc aminte că am imprimat primul nostru album şi când au auzit ce se cânta acolo cei de la Consiliul Cultural, au zis că nu aprobă aşa ceva. Atunci ne-am dus la domnul Păunescu, eram în acea perioadă cu dânsul, şi, mai mult plângând, i-am zis: salvaţi-ne, pentru că nu vor să ne lase să scoatem acest album. A zis că nu au de să nu vrea pentru că totul era în regulă, nu era nimic greşit nici cu versurile. Trebuia să fii atent când făceai texte, să nu fie bătut vreun apropo la guvernare. Până la urmă ne-a chemat, ne-a zis să stăm jos şi a scos din birou albumul. Ce bucurie a fost! A fost tare, fără el nu am fi reuşit", îşi aminteşte Nelu.

Primul album al trupei Iris, care purta numele grupului, a apărut în 1984 şi a inclus piesa "Trenul fără naş", pe versuri de Adrian Păunescu.

"El a participat la o singură piesă. A făcut versurile în 15 minute. Eram acolo, Nuţu cu chitara şi Cristi cu vocea, i-am cântat tema şi in timp ce cântam a scris textul. În rest, noi făceam parte din Cenaclul Flacăra, dar el îşi făcea spectacolul mai mult cu folkiştii lui. Aveau textele respective şi cu ajutorul lor îşi putea face show-ul. Noi îi mulţumim şi acum, sper să ne audă, că a reuşit sa ne dea o şansa în acea perioadă grea, să fim pe scenă, să ne vadă o mulţime de oameni. Cam asta a fost relaţia. Eram prieteni. Jucam fotbal cu dânsul, eu cu Cristi şi încă câţiva, iar restul stăteau şi dormeau. Noi mereu jucam fotbal, chiar dacă era frig, noroi sau cald. A fost o experienţă extraordinară", rememorează acei ani Nelu Dumitrescu în interviul acordat în exclusivitate pentru romanialibera.ro.

Cum şi unde s-a compus „Trenul fără naş”

Ioan Dumitrescu (bateristul formației Iris).: Eram la Eforie Nord, în vara lui 1983. Adrian Păunescu ne-a spus: „Voi, Iris, ce noutăţi aveţi?”. „Avem o idee - a lui Marti Popescu -, o piesă fără versuri”. „Cam cum e?”. Nuţu a cântat ceva din chitară „ta-ta-ta-tam” şi ceva din voce, uşor. Păunescu, stătea la o masă, noi vorbeam şi el scria. Ai fi zis că şi-a făcut tema dinainte - dar de unde? - că nici nu ştia piesa! Şi a făcut-o pe loc! Ne-a întins hârtia: „Ia luaţi asta şi cântaţi, ia vedeţi cum e!”. Am luat textul şi s-a potrivit perfect. A ştiut despre ce e vorba: despre rock, în general despre artistul român fără bani, despre fanul român, care nu are bani să vină la spectacole, şi care dădea 25 de lei ca să vină să ne vadă.

TRENUL FĂRĂ NAŞ

Drumul veşnic ne e rostul,
Treacă zile, treacă ani,
Ăsta este trenul nostru,
Trenul celor fără bani.

Urcăm într-un tren,
Trenul ăsta-i trenul nostru bun,
„Ce vreţi?“ zice el,
N-avem, naşule, bilet, ţi-o spun.

Din gări vin mereu,
Vin cei tineri care au de mers,
Spre-acel ideal,
Ce din inimă nu ni s-a şters.

Hei, hei, naşule,
Dă-te dumneata-ntr-o haltă jos,
Noi vrem liber tren,
Trenul nostru e un tren frumos!

(Adrian Păunescu)

sursa:https://romanialibera.ro/cultura/cultura-urbana/iris--am-jucat-fotbal-cu-paunescu-206596
http://andreipaunescu.blogspot.com/2009/04/de-la-nceput-trupa-iris-avut-un.html