Amănunte mai puțin cunoscute despre George Coșbuc, marea dramă care i-a grăbit sfârșitul

Poetul era aproape obsedat de Divina Comedie a lui Dante Aligheri. Lucrase ani de zile la traducerea operei. Traducerea lui Coşbuc este considerată şi una dintre cele mai bune. Obsesia poetului mergea atât de departe, încât acesta făcuse propriul plan al infernului inspirat din Dante.

Dorul de casă al lui George Coşbuc aproape îl îmbolnăvea. Atunci când i se făcea dor de casă nimic nu-l putea reţine. Pleca spre munţi, la Hordoul său. 

În familia lui George Coşbuc au fost 14 generaţii de preoţi. Chiar şi în prezent această „tradiţie” este dusă mai departe, regăsind preoţi care se trag din familia lui Coşbuc în comuna Leşu de exemplu. 

La vârsta de 7 ani, George Coşbuc ştia deja să scrie şi să citească şi veşnic avea câte o carte cu el. 

Doar în clasa a IV-a, George Coşbuc a scris 160 de poezii. 

Slavici a refuzat să publice o poezie de-a lui Coşbuc în „Tribuna” pentru că o considera prea pesimistă. George Coşbuc a trimis „Balada Infernală”, pe când era în clasa a VIII-a. 

Dacă nu îi plăcea ceva la vreuna dintre poeziile sale, lua foaia pe care era scrisă şi o rupea sau o arunca în foc. Prietenii poetului îşi amintesc că o dată a aruncat în foc 10 poezii în doar câteva secunde. 

George Coşbuc a tradus opere din sanscrită, latină, germană, italiană şi engleză.

Data naşterii lui George Coşbuc ar fi greşită. Dacă data oficială de naştere ar fi 20 septembrie, într-o scrisoare el spune că este născut de Sfânta Maria, pe 15 august. 

După moartea unicului fiu, Alexandru, soţia poetului nu lăsa pe nimeni să modifice absolut nimic din camera acestuia. Nici măcar ultima carte din care citise înainte să moară nu putea fi închisă, rămânând deschisă la ultima pagină lecturată de Alexandru. 

Coșbuc era pasionat de automobilism. Una dintre mașinile pe care o conducea poetul îi aparținea unui moșier din Teleorman pe num Ion Alexandrescu -Stâlpeanu. Era vorba despre un Mercedes Benz Torpedo (printre primele din România) în care scriitorul a fost văzut des prin București în anii 1912-1915.

George Coșbuc se întrecea pe sine când era șofer. Acestuia îi plăcea să demonstreze cât e de talentat la volan și făcea, în dese rânduri, demonstrații pentru curioșii ce se adunau ca la urs să vadă “căruța fără cai”.

Fiul lui Coșbuc, Alexandru, a murit după un accident petrecut cu acest Mercedes Benz Torpedo. Bara de direcție a mașinii s-a rupt la 60 de km/h și șoferul Stâlpeanu a decedat pe loc. La câteva ore distanță a decedat și Alexandru Coșbuc (19 ani).

George Coşbuc s-a căsătorit în 1895 cu Elena Sfedea, fata unui mare comerciant. Un an mai târziu după căsătorie a venit pe lume Alexandru, un copil pe care poetul l-a iubit enorm. Acesta a rămas, de altfel, unicul copil al familiei Coşbuc. La vârsta de 19 ani, Alexandru era student. În august 1915 şi-a vizitat tatăl la Tismana, acolo unde poetul obişnuia să se retragă pentru a crea în liniste. Alexandru fusese chemat în armată şi urma să plece la Drobeta Turnu Severin. În dimineaţa zilei de 26 august, s-a urcat într-o maşină Mercedes Torpedo Benz, împreună cu Ion Alexăndrescu Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, proprietarul autoturismului, cu intenţia de a ajunge la Târgu Jiu. Pe drumul de întoarcere, în raza localităţii Băleşti, maşina a lovit un bolovan mare, s-a răsturnat şi a intrat într-o căruţă care circula în faţă. Latifundiarul Alexandru Stâlpeanu , care se afla la volan a murit pe loc. ”Întorcându-se de la Târgu-Jiu împreună cu Alexandru Coşbuc, Alexandrescu accelerează ca să nu-i prindă noaptea pe drum. În raza comunei Băleşti, maşina se loveşte de un bolovan, în plină viteză şi se răstoarnă. Moşierul moare imediat „cu coşul pieptului zdrobit de volan”, Alexandru „cu craniul fracturat”, mai rezistă încă. Ţăranii adunaţi la locul accidentului nu ştiau decât că tânărul „e prieten al „boierului” care le călcase găinile în mai multe rânduri”. Jandarmul venit la faţa locului obţine cu mare greutate o căruţă, paie şi câteva perne pentru transportarea rănitului la Târgu Jiu. Ajuns „în toiul nopţii”, la spital, medicul de gardă e incapabil să întreprindă o intervenţie chirurgicală „care poate ar fi salvat viaţa rănitului”. Poetul ajunge la spital abia în zori; băiatul lui murise şi se afla la morgă. Foaia de calendar arăta data de miercuri 26 august 1915”, evocă Lucian Valea în cartea ” Pe urmele lui Coşbuc”.
Nenorocirea l-a devastat pe poetul George Coşbuc. Alexandru a fost înmormântat în cimitirul Mănâstirii Tismana Pe locul unde a avut loc accidentul a cerut să se ridice o fântână care a primit în timp numele de „Fântâna lui Coşbuc”.

 Poetul nu şi-a mai revenit niciodată după drama pierderii fiului. Puţinele versuri pe care le-a mai scris după tragedie vorbesc despre durerea sa sufletească.

După pierderea fiului, Coşbuc a îmbătrânit subit, înainte de vreme. A refuzat să mai iasă din casă. S-a rupt de prieteni şi de activitatea cotidiană şi nu a mai scris. ”Îl zăream ascuns în pălăria lui mare, trasă pe frunte. Îşi pierduse băiatul, un flăcău. Lovitura fatalităţii n-a cruţat nici pe tată, nici pe poet”, scria Tudor Arghezi într-un medalion din ”Bilele de papagal” despre drama poetului ajuns o umbră. După 3 ani de chin sufletesc, poetul s-a stins în locuinţa sa din Bucureşti, în urma unei congestii cerebrale.