Un flăcău sub
optsprezece ani, nu prea înalt, însă puternic, cu părul negru ca pana corbului,
străbate pampasul argentinian, însoțit de un bărbat foarte în vârstă, cu chipul
zbârcit, slab, însă cu mișcări repezi, precise, care dovedesc că este încă în
putere, cu părul des, strălucitor și lung până în talie. Tânărul este ultimul
descendent al mândrilor incași, iar însoțitorul său, în etate de o sută de ani, este străjerul său, Anciano, cel care trebuie să-i înmâneze tezaurul incașilor.
Tânărul,
trimis în lume să studieze, este conștient de imposibilitatea ca incașii să
poată rezista cu modul lor de luptă arhaic armelor moderne ale invadatorilor
spanioli.Însă el trebuie să-și urmeze destinul hotărât de străbuni. Mai are
ceva important de făcut: să răzbune moartea tatălui său, pentru asta culege
informații despre ucigașul care, după crimă, păstrase scalpul regelui. Bătrânul Anciano
este singurul care cunoaște locul comorii, fiind și cel care-l însoțea pe
regele incașilor, tatăl lui Haucaropora, tânărul indian, atunci când mergea la comoară.
Dar și
criminalul e pe urma comorii fabuloase. Anciano este ultimul care cunoaște locul și conform dorinței tatălui
lui Hauca, tânărul este la vârsta la care poate afla locul și intra în posesia
moștenirii incașilor. Odată cu ea îi va fi înmânat testamentul tatălui său. Incașii foloseau o tehnică de scris diferită, și anume Kippu, care era alcătuită din sforicele înnodate din loc în loc, iar
descifrarea era păstrată în mare taină. Anciano era din tagma
cărturarilor, singurii care cunoștea taina acestei scrieri, deci el putea totodată, descifra testamentul.
În hruba care
adăpostește comoara se află mai multe Kippu-ri pe care cineva neștiutor le-ar ignora. Comoara e fabuloasă, statuete de aur înfățișând idoli de mărimea
unui om, vase, arme de tot felul, podoabe scumpe, comori uimitoare ce nu puteau
proveni decât de la un incaș de rang domnesc, aurul fiind monopolul exclusiv al
clasei domnitoare. Aici se mai află și un kippu mult mai complicat, pe care
Anciano nu-l poate descifra în peșteră din cauza culorilor șterse, drept urmare
ies la lumina zilei. Acest kippu este testamentul incașului, tatăl lui Hauca. După o descifrare anevoioasă, tatăl adresează
fiului un îndemn surprinzător. Iată testamentul:
„Lui Haucaropora,
fiul meu și cel din urmă incaș... Cînd vei da cu cohii de acest Kippu, eu voi
fi murit. Și neamurile mor... Al nostru s-a dus așa cum m-am dus și eu. Ia-ți
nădejdea că va învia vreodată, nu vei domni nicicând. Neamul nostru a pierit
din pricina auruluiși argintului său. Oare ai vrea să mori și tu la fel? Dacă
neamul nostru ar fi fost sărac, mai trăia și mai muncea și azi. Rămâi deci
sărac. Atunci vei trăi și vei munci. Nu în aur îți afli bogăția, ci în minte și
în suflet. Așa vei fi mai fericit decât toți străbunii tăi. Te rog, nu-ți
poruncesc... Aurul e al tău. Ia-l sau lasă-l aici. Dacă-l iei, o să ajungi
robul lui, dacă-l dissprețuiești, o să fi om liber. Vinde buzduganul de aur al
incașilor și vei avea destui bani ca să înveți și să ajungi un bărbat pe care munca
îl cinstește. Desfătarea în lenevie te va pângări. Dacă vrei totuși aurul,
ia-l. Însp ferește-te de focul din jgheaburi. Pentru cinstea și fericirea ta,
întoarce aurul în pământ, căci de acolo fu scos. N-ai decât să aprinzi primul
fir de lângă focul tîinuit și să fugi repede din hrubă. Și acum alege, însă
alege bine. În trupul tău curge sânge de stăpân, deco stăpânește-te pe tine
însuți. Vei izbuti. Eu îți stau și îți rămân alături. Fă ca spiritul meu să se
bucure că am un asemenea fecior. Atunci el te va ocroti până când mă vei urma
în lumea nici aurul, nici argintul nu au preț, ci doar avuția inimii trage în
cumpănă. Poartă-te ca un fiu al meu, căci îți sunt tată!”
Sper că ați
devenit destul de interesați și curioși pentru a citi cartea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu