Era cascadorul preferat al lui Sergiu Nicolaescu, cel care spunea despre Stavru că este cel mai bun din branşă. Tudor Stavru a evoluat la Bucureşti ca sportiv de performanţă la caiac-canoe, fiind legitimat la Clubul Dinamo. La mijlocul anilor ’60, regizorii Sergiu Nicolaescu şi Doru Năstase au constituit o grupă de cascadori din rândul sportivilor cu aptitudini acrobatice. Stavru a fost cooptat în echipă, devenind în scurt timp cel mai căutat cascador pentru filmele de succes ale lui Nicolaescu. În 22 producţii a jucat Tudor Stavru de-a lungul carierei sale întrerupte brutal. Filmografia cascadorului începe cu „Dacii“, film istoric lansat în anul 1967, şi continuă cu „Mihai Viteazul“ (1971), „Cu mâinile curate“ (1972), „Păcală“ (1974), „Un comisar acuză“ (1974), „Patima“ (1975), „Osânda“ (1976), „Războiul Independenţei“ sau „Buzduganul cu trei peceţi“, ambele apărute în 1977. „Evadarea“, ultimul film în care a putut fi văzut Tudor Stavru, a apărut postum, în 1979. În 6 dintre producţii, Stavru a condus echipa de cascadori.
Eroismul de la cutremur
Când Bucureştiul a fost lovit de cutremurul din seara de 4 martie 1977, Tudor Stavru a fost printre primii care au dat curs impulsului de a merge să ajute echipele de intervenţie. Statura sa atletică, pregătirea fizică, curajul ieşit din comun au făcut ca presa vremii să descrie cu admiraţie ceea ce făcuse cascadorul: „Stavru pătrunde printre dărâmături scoţând molozul cu raniţa de la masca de gaze, dezmembrând o dormeză, bucată cu bucată, şi astfel salvează pe studenta Livia Negoescu, chiar în ziua în care împlinea 22 de ani... Stavru este primul care îi zice „La mulți ani”(Radu Târcop, ziarist). Lui Stavru Tudor cel puţin zece supravieţuitori îi pot spune după datina Dunării, ca nişte oameni scăpaţi de la înec - TATA“ (Corneliu Vadim Tudor, ziarist şi poet).
Tudor Stavru a mers şi la ruinele blocului Nestor din centrul Capitalei, situat pe Calea Victoriei, aproape de Ateneul Român, acolo unde se ridică astăzi Hotelul Bucureşti. A urcat pe dărâmături până în vârf, acolo unde era un apartament care rezistase, nefiind total distrus. Era deja în coborâre când o grindă a cedat, iar cascadorul s-a prăbuşit de la etajul 8, spun unele mărturii, în timp ce alţi cascadori relatează că Stavru a vrut să treacă dintr-o cameră într-alta şi s-a sprijinit de un perete despărţitor, care a cedat, iar cascadorul s-a prăbuşit în gol. A murit la spital.
„Radio România şi-a întrerupt emisiunea anunţând cu o voce gravă şi plină de tristeţe: A plătit cu viaţa sub privirile încremenite ale celor de faţă, ce-l urmăreau pe neînfricatul cascador“, este consemnat pe blogul Cernavodei, citând cartea „Puntea dintre zări - Cernavoda, dragostea mea“, scrisă de Vasile Stavru Teodorof şi tipărită la Editura Dobrogea în 1996.
Controversa jafului din ruine
Cunoscuţii au respins vehement zvonul că în buzunarele lui Stavru au fost găsite bijuterii şi că el ar fi fost acolo la jefuit de prin ruine. „După ce câteva zile, presa a scris despre eroismul fabulos al cascadorului, în buzunarele lui au fost găsite piese din aur de prin apartamente. Spre uimirea mea, nimeni n-a scris în presă despre acest incident. Nimeni“, a relatat realizatorul TV Mihai Tatulici într-o emisiune din martie 2007, la care participau cascadori, foşti colegi de-ai lui Tudor Stavru. Ei au adăugat: „Se spunea că avea şi diamante în cizme. Dar cum poţi merge cu o pietricică în încălţăminte, n-are cum să meargă“. Moderatorul şi invitaţii au căzut de acord că a fost „mult folclor“ în acea perioadă, dând exemplu despre alte descoperiri surprinzătoare, cum ar fi sume uriaşe de bani, valută, arme etc.
Alt cunoscut cascador, Sobi Cseh, a povestit episodul morţii lui Tudor Stavru, spunând că a fost o încercare de discreditare a cascadorului zvonul pus pe seama lui. „Pe Tudorel l-au discreditat - că aşa a vrut Securitatea - cum că s-ar fi dus să fure. Păi, este o tâmpenie! Eu eram cu microbuzul şi cu cascadorii, şi unde ne anunţau prin staţie că s-ar presupune că există supravieţuitori, acolo ne duceam! Eu i-am spus că acolo nu era niciunul viu! Unii spuneau să scoatem diverse lucruri, dar eu le-am spus că nu scoatem decât oameni. El s-a împrietenit cu generalul care comanda punctul ăla şi nu a venit cu noi. A rămas cu unul, Ispas Cornel. Găseau morţii şi îi puneau în stradă. I-am spus: „Băi, Tudorică, nu e meseria noastră! Noi căutăm oameni vii, să-i salvăm!”L-am avut pe unul, Pal, care a găsit o casetă cu bijuterii. L-au băgat într-un colţ şi i-au dat cu cizmele în burtă, ca să vomite şi să vadă dacă a înghiţit vreun inel sau altceva“, a declarat presei Sobi Cseh.
Înmormântat ca un erou
La înmormântarea lui Tudor Stavru, Cernavoda natală a fost inundată de tristeţe, dar şi de VIP-uri. Regizori, actori, cascadori şi sportivi, ziarişti şi activişti, localnici, l-au condus pe Tudor Stavru pe ultimul drum ca un erou. Sicriul său descoperit a fost dus pe umeri de colegii de filme printre care se remarcau Sergiu Nicolaescu şi Doru Năstase.
„A căzut un vultur. Stavru pătrundea în sufletul omului, nu prin vorbă, ci prin faptă. A fost cel mai bun cascador, cu greu va putea fi înlocuit“, a spus Sergiu Nicolaescu.
„Stavru murind a intrat direct în legendă. Numele său este nepieritor. Şi de câte ori îl voi auzi, mă voi ridica în picioare“, scria şi Eugen Barbu.
Tudor Stavru odihneşte în pământul Cernavodei, într-un monument funerar cu bust din bronz ridicat pentru cel mai cunoscut fiu al oraşului din domeniul cinematografiei. O stradă din Cernavodă poartă numele faimosului cascador Tudor Stavru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu