Sublimul corector
Adrian Păunescu
Nu ştiam că în Petre Stoica, poetul pur, neliniştit şi îndrăzneţ care a răsărit în grădina lui Baconsky, în plină epoca dogmatică, trăieşte în penumbră un prozator adevărat, capabil să observe pe ceilalti, să ţină minte şi să dea expresie emoţionantă celor pe care le trăieşte. Acum am aflat. Petre Stoica e chiar una din conştiinţele literare ale epocii. Aşa mi-a apărut el, după ce i-am citit senzaţionala carte "Amintirile unui fost corector". Portrete nemuritoare se desprind din filele cărţii şi, pur şi simplu, merg spre peretele de arme al memoriei culturale. Petre Stoica nu se fereşte de aproape nimic. El nu minte, nu fardează chipurile celor de care se ocupă, el - când greşeşte - o face cu bună credinţă. El e în poziţia voit umilă a corectorului care nu poate face lumea, dar gresindu-i sau schimbându-i o literă din lunga ei frază, o poate încurca, o poate, de fapt, reintocmi.
Petre Stoica este corectorul orgolios al unei generaţii care şi-a atins maturitatea deplină. De portretele sale se va ţine seama şi mâine. Forţa lui de a surprinde gesturi, idei, situaţii, e teribilă. Poetul lucrurilor, poetul concret, poetul elementarităţii curate, poetul cu vibraţie europeană, Petre Stoica este şi un interlocutor periculos. El ţine minte lucruri pe care tu, care eşti câteodată prins în ele, le-ai uitat. Eu însumi m-am trezit într-o amintire a lui Petre Stoica, împreună cu Marin Preda şi Ion Negoiţescu. Ştiu eu, mai ştiu eu, dacă e adevărat ce zice Petre Stoica în amintirile sale? Un frison de capăt de coridor frigorific, coridor frigorific vecin cu istoria literară, m-a scuturat când mi-am dat seama că mi-am trăit şi mi-am şi murit primii 20 de ani de viaţă literară. Aşadar sunt şi eu în amintiri? Aşadar suntem şi noi, generaţia actuală, proiectul unei viitoare şi lacome "mese a umbrelor"?
Petre Stoica a avut curajul să scrie şi să publice o carte cu portrete de epocă, în vremea când multe din cele scrise de el, pot fi verificate de oameni vii.
Portretele fostului corector Petre Stoica au, de-acum, patină. Petre Stoica realizează o galerie excepţional de vie de portrete ale lumii literare în curs. Avem nevoie de asemenea cărţi. Chiar dacă, uneori, ele îţi dau senzaţia eminesciană că viaţa la "cură/încet repovestită de o străină gură". Dintr-o eroare intenţionată de corectură şi dintr-o revanşă, Stoica e, aici, Scoica plină de vuiet a unei generaţii furtunoase.
Petre Stoica este corectorul orgolios al unei generaţii care şi-a atins maturitatea deplină. De portretele sale se va ţine seama şi mâine. Forţa lui de a surprinde gesturi, idei, situaţii, e teribilă. Poetul lucrurilor, poetul concret, poetul elementarităţii curate, poetul cu vibraţie europeană, Petre Stoica este şi un interlocutor periculos. El ţine minte lucruri pe care tu, care eşti câteodată prins în ele, le-ai uitat. Eu însumi m-am trezit într-o amintire a lui Petre Stoica, împreună cu Marin Preda şi Ion Negoiţescu. Ştiu eu, mai ştiu eu, dacă e adevărat ce zice Petre Stoica în amintirile sale? Un frison de capăt de coridor frigorific, coridor frigorific vecin cu istoria literară, m-a scuturat când mi-am dat seama că mi-am trăit şi mi-am şi murit primii 20 de ani de viaţă literară. Aşadar sunt şi eu în amintiri? Aşadar suntem şi noi, generaţia actuală, proiectul unei viitoare şi lacome "mese a umbrelor"?
Petre Stoica a avut curajul să scrie şi să publice o carte cu portrete de epocă, în vremea când multe din cele scrise de el, pot fi verificate de oameni vii.
Portretele fostului corector Petre Stoica au, de-acum, patină. Petre Stoica realizează o galerie excepţional de vie de portrete ale lumii literare în curs. Avem nevoie de asemenea cărţi. Chiar dacă, uneori, ele îţi dau senzaţia eminesciană că viaţa la "cură/încet repovestită de o străină gură". Dintr-o eroare intenţionată de corectură şi dintr-o revanşă, Stoica e, aici, Scoica plină de vuiet a unei generaţii furtunoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu