Amza Pellea - marea dragoste a vieții lui

Fotografie din ziua nunții

Nu există nimeni care să nu fi auzit măcat o dată în viață numele lui Amza Pellea. A fost unul dintre cei mai mari actori de teatru și film din România. Regretatul mare actor a trăit o poveste de dragoste ca-n filme cu Domnica.

Din iubirea lor s-a născut o fată, Oana Pellea, care este și ea actriță. 

Cum a cucerit-o Amza Pellea pe Domnica, marea dragoste a vieții lui.

Amza Pellea a fost, fără nicio îndoială, unul dintre cei mai mari actori pe care i-a avut țara noastră. Actorul arăta incredibil în tinerețe, și deși avea extrem de multe admiratoare, o singură femeie a fost marea lui dragoste. Este vorba despre Domnica Mihaela Policrat, care i-a și devenit soție, în fața lui Dumnezeu, în septembrie 1958.

13 septembrie – Ziua logodnei lor. 

Multe emoții și multă, multă, multă iubire! Amza s-a dus cu trupa de actori la Craiova, cu Rauțchi, cu Cozorici, la ștrand. Și a apărut Domnica, o superbitate de femeie, cu ochii verzi, foarte sportivă, fusese și campioană la gimnastică, la juniori. Făcea o grămadă de nebunii. Mergea în picioare pe motocicletă, dansa Rock’n Roll extraordinar! Și Amza când a văzut-o a zis „Mamă, ce frumusețe!” Dar toată lumea i-a spus sa stea liniștit, că nu era de nasul lui. Dar ce-a făcut la ștrand cu Domnica ?
S-a aruncat după ea în bazin. Spre surprinderea colegilor săi, care știau ca Amza nu învățase să înoate. Era când pe fundul bazinului, când la suprafață, dar tot încerca să-i vorbească Domnicăi. Iar ea nu-l băga în seamă. Amza era doar unul din miliardele de băieți care-i făceau curte. După ce a scăpat cu viață din bazin, i-a dat întâlnire, în aceeași seară, în parcul mare din Craiova.

„Mama s-a dus acasă și nici nu-i trecea prin cap să se duca la întâlnire. Dar… destinul! Cu zece minute mai înainte de ora fixată de Amza, Domnica s-a îmbrăcat și a plecat în parc. Și dusă a fost! Până-n zori. Ca să ajungă în parc, trebuia să treacă prin cimitir. A sosit la locul stabilit și a așteptat. Trece o jumătate de oră, mai trece o oră, și încă una, iar Amza tot nu apare…”, a povesit Oana Pellea.

Actrița a povestit cum a decurs prima întâlnire a părinților ei, o întâmplare care ar putea fi demnă de scena unui film. Oana Pellea spune că mamei sale i-a fost teamă se se întoarcă înapoi acasă prin cimitir, așa că s-a urcat într-un copac pentru a fi la adăpost. În acest timp, Amza trecea prin parc fără să se gândească la faptul că ar putea să o revadă pe Domnica.

„La ora 23:30, pe aleea parcului, foarte melancolic și singuratic, cine-mi venea cu mâinile în buzunar? Amza! Care nu spera s-o mai găsească pe Domnica, așa că trecea artistic pe acolo, fluierând „Je suis seul ce soir…” Domnica nici nu știa cum îl cheamă și, din copac, i-a făcut: „Pâs-Pâs!”. Lui i s-a părut ceva incredibil. Cred și eu! Să găsești o fată superbă într-un copac… A ajutat-o sa coboare și i-a recitat din Minulescu ” Și ai să mă uiți, căci și uitarea e scrisă-n legile omenești ” Cu asta a cucerit-o.”, a continuat ea.

Și primul sărut a fost totul unul pe care l-au ținut minte întreaga viață

„Pe Podul din Parcul Bibescu a sărutat-o și a condus-o acasă. Doamna și domnul Policrat tremurau de groază, că fata lor nu se întorsese până la două noaptea. Iar Amza n-a fost erou că le-a adus fata? N-a fost deloc erou, pentru că în curte, i-a sărutat mâna, tot artistic, iar Domnica s-a emoționat îngrozitor, a uitat că are de trecut un prag și a căzut.
S-a julit pe genunchi, și-a rupt rochia și a intrat în casă plină de sânge, toată ciufulită și disperată, plângând în hohote în fata familiei Policrat. Părinții au întrebat-o ce i s-a întâmplat. Iar ea, în hohote de plâns, atât a spus ” M-am în-dră-gos-tiiit”. Ce întâlnire! Dar așa a fost toată viața lor. Au trăit una dintre cele mai frumoase povești de iubire. A fost mai mult decât o iubire: a fost și o prietenie extraordinară! S-au logodit la Craiova, pe 13 septembrie 1958 și s-au unit în fata Domnului în 28 septembrie, tot la Craiova.”, a încheiat Oana Pellea.

Fiica celor doi a dezvăluit că tatăl și mama ei au avut parte de momente atât fericite, dar au trecut împreună și prin greutăție vieții. Important este că au avut o relație de prietenie și s-au iubit enorm.

sursa: https://newsweek.ro/timp-liber/marea-dragoste-a-lui-amza-pellea-actorul-a-trait-alaturi-de-ea-o-poveste-de-iubire-ca-n-filme

Geo Bogza despre specificul culinar al Cadrilaterului - Ardei iuți cu lapte

 „Fiecare popor își are felul său de a îndura mizeria. Metoda țăranilor români e burta umflată cu mămăligă, sau un pește sărat, prăjit pe cărbuni și pus într-o strachină cu apă. Se obține astfel o zeamă de oarecare gust, dar concentrată, încât oamenii pot să înmoaie în ea mămăligi întregi care în felul acesta pot să alunece mai ușor pe gât. Popoarele sărace ale Cadrilaterului, care după ce se lasă fotografiate de vizitatori, se întorc în bordeiul lor, pentru a îndura o crâncenă mizerie, cunosc un procedeu tot atât de tragic și elocvent. Cum fiecare familie are câte o capră și mai mulți copii, pentru a-i putea sătura pe toți cu laptele caprei, gospodina ia mai întâi o mână de ardei mici, ardeii aceia iuți ca focul și care se găsesc din abundență în Cadrilater, și după ce îi pisează bine într-o farfurie, toarnă deasupra laptele. Iese o zeamă atât de concentrat ardeiată, încât nimeni nu mai poate da o dușcă pe gât. Copii se mulțumesc să întingă înăuntru cu bucăți de pâine sau mămăligă. Dar și așa, mâncarea e atât de iute încât le curge lacrimi din ochi tot timpul. Câteva sute de muște vin și ele să-și ia partea. Dar astfel preparat, o jumătate de kilogram de lapte ajunge și pentru muște, și pentru copii și pentru părinți, și chiar la două mese.

În mahalalele Bazargicului, în satele sărăcăcioase din lungul Cadrilaterului, dimineața, la prânz și seara am văzut nenumărate familii mâncând mâncarea aceasta. Ardei iuți cu lapte, ardei iuți cu lapte.”

Sursa: Vremea, 1 septembrie 1935

Sigmund Freud - Drumul care duce de la fantezie la realitate este drumul artei.

Drumul care duce de la fantezie la realitate este drumul artei.

Artistul este cineva care este condus de nevoi hormonale extrem de puternice, tânjind după dobândirea
onoarei, gloriei, puterii, bogăției, faimă și dragoste din partea femeilor, dar nu are mijloacele de a le obține. Astfel, ca oricare altul cu dorințe neîmplinite, el se îndepărtează de realitate și transferă interesul și libidoul său dorințelor fanteziilor sale.
Un artist adevărat știe cum să proceseze visele sale cu ochii deschiși astfel încât acestea să-și piardă elementele personale care displac celor din afară și să se poată bucura de ele și alții. De asemenea, știe cum să le atenueze, astfel încât originea lor
din surse interzise, să nu fie ușor de identificat.
În plus, are capacitatea misterioasă de a transforma un anumit material, până când acesta devine o replică exactă a fanteziilor sale și știe cum să transmită mirajelor fanteziilor sale  un flux atât de mare de plăcere, încât, cel puțin pentru o clipă, respingerile par ca și cum ar fi zdruncinate și se prăbușesc.
De fiecare dată când reușește acest lucru, el deschide calea pentru alții spre eliberare și satisfacerea propriilor lor surse inconștiente de plăcere, astfel, culege recunoștința și admirația lor.

Câștigă astfel - prin imaginația sa - tot ceea ce până atunci obținuse doar prin intermediul fanteziei sale:
glorie, putere și iubirea femeilor.

traducere din greacă Adina V. 

Sigmund Freud