„Fiecare popor își are felul său de a îndura mizeria. Metoda țăranilor români e burta umflată cu mămăligă, sau un pește sărat, prăjit pe cărbuni și pus într-o strachină cu apă. Se obține astfel o zeamă de oarecare gust, dar concentrată, încât oamenii pot să înmoaie în ea mămăligi întregi care în felul acesta pot să alunece mai ușor pe gât. Popoarele sărace ale Cadrilaterului, care după ce se lasă fotografiate de vizitatori, se întorc în bordeiul lor, pentru a îndura o crâncenă mizerie, cunosc un procedeu tot atât de tragic și elocvent. Cum fiecare familie are câte o capră și mai mulți copii, pentru a-i putea sătura pe toți cu laptele caprei, gospodina ia mai întâi o mână de ardei mici, ardeii aceia iuți ca focul și care se găsesc din abundență în Cadrilater, și după ce îi pisează bine într-o farfurie, toarnă deasupra laptele. Iese o zeamă atât de concentrat ardeiată, încât nimeni nu mai poate da o dușcă pe gât. Copii se mulțumesc să întingă înăuntru cu bucăți de pâine sau mămăligă. Dar și așa, mâncarea e atât de iute încât le curge lacrimi din ochi tot timpul. Câteva sute de muște vin și ele să-și ia partea. Dar astfel preparat, o jumătate de kilogram de lapte ajunge și pentru muște, și pentru copii și pentru părinți, și chiar la două mese.
În mahalalele Bazargicului, în satele sărăcăcioase din lungul Cadrilaterului, dimineața, la prânz și seara am văzut nenumărate familii mâncând mâncarea aceasta. Ardei iuți cu lapte, ardei iuți cu lapte.”Sursa: Vremea, 1 septembrie 1935
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu