Galben Copil , Oprit în Poză
Galben copil oprit în poză şi-nrămat
fără suflare şi dormind,
ţi-aş spune-un basm adevărat
călare pe un cal murind.
Cine a tras în calul meu?
Cu ce săgeată, cu ce floare?
Beau apă azi din curcubeu,
el singurul nu mă mai doare.
Căutaţi-mă pe sub potcoava lui,
săpaţi într-una şi adânc
poate-o s-ajungeţi voi întâi
dincolo de pământ.
Copil frumos cu ochi albastri ,, a "strans" in ei tot Cerul, Stelele si Galaxiile ,, si a devenit sensibilitate! Aceasta i-a fost substanta, din care a "tasnit sageata"! Nichita Stanescu, a atins acel nivel de traire din care a luat nastere universul, a inteles scopul si sensul vietii, s-a apropiat mult de planul informational primordial: Iubirea! Prea multa ravna in indeletnicirea cu iubirea, inseamna a pune indeletnicirea mai presus de iubire, si o spune toata poezia Sa!. Daca iubirea se poate compara cu un calaret, atunci dorinta seamana cu un cal. Calaretul trebuie sa stea pe cal si sa-l dirijeze. Daca insa calul incearca sa-l incalece pe calaret sau sa o ia la galop muscand zabala, nimic bun nu va iesi. La Nichita totul a fost bun, si, atat de frumos i-au iesit lui toate : Asa i-au CRESCUT ARIPI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu