O, zei!
E noapte târziu,
Troznește ciudat mobila calului troian
În mijlocul cetății.
Și troienii, cuprinși de spaimă,
Se întreabă:
Oare ce nenorocire
Ne mai paște?
Când troznește fără rost,
Ca o bombă veche, uitată din celălalt război,
Garderoba calului troian
În mijlocul cetății,
Nu este bine.
O, zei!
Marin Sorescu se folosește de un simbol mitologic pentru a transmite mesajul. Calul troian a pus capăt războiului de zece ani, timp în care grecii au încercat să cucerească Troia. Zidurile cetății nu au putut fi doborâte. Exista un secret: cetatea nu putea fi cucerită decât dacă troienii spărgeau ei singuri, de bună voie, aceste ziduri. Calul troian a fost construit, nu în primul rând, pentru a intra astfel grecii în cetate, ci pentru a-i determina să spargă porțile, calul fiind mai înalt decât acestea. Iată cum o ofrandă (așa cum au crezut troienii, era, de fapt, un pericol ce urma să ducă la căderea cetății Troia). Marin Sorescu a vrut să arate cum acest ”cal troian”, acceptat de bună voie în ”cetate” este de fapt un pericol pentru ”troienii” actuali. Cum a făcut legătura cu prezentul? Mobila, garderoba sunt din lemn, dar ele sunt în intimitatea noastră, în casa fiecăruia. Calul troian actual fiind și el în cetate, noțiunea de ”casă” se extinde la ”țară”. Pericolul (calul troian) este lângă noi și noi l-am acceptat, l-am introdus în viața noastră. Este ca o bombă care urmează a exploda. Ceva urmează să se întâmple. Atmosfera creată este cea a încremenirii, înlemnirii sub imperiul terorii: ”Oare ce nenorocire / Ne mai paște?”.
Se simte imposibilitatea acțiunii, practic nu se remarcă decât așteptarea, o așteptare terifiantă și conștientizarea faptului: ce urmează nu ”va fi bine”.
Troznește mobila ca un avertisment: ceva se va întâmpla. În atmosfera statică, a așteptării, la orele târzii ale nopții (noaptea cu siguranță poate fi interpretată și din punct de vedere simbolic) troznetul crează o senzație de teamă, fiind prezent acest element auditiv în ambele părți ale poeziei, ca precursor al ”bombei” ce urmează a exploda.
Punând în contrast liniștea nefirească în timp de noapte, troznetul calului troian al lui Sorescu avertizează că istoria se repetă (bomba uitată din celălalt război).
Dacă prima parte a poeziei se referă strict la mitologie, în a doua parte se realizează conexiunea cu prezentul. Mobilă, garderobă, bombă sunt cuvintele care denotă o acțiune cu efect moralizator din trecut e pe cale să se repete în prezent. Cu un efect preconizat la fel de devastator.
”Ca o bombă veche, uitată din celălalt război”... Mitologia ne oferă destule exemple din care ar fi trebuit să învățăm. ”Bomba” este adusă în imagine nu numai pentru efectul el, ci și ca să facă trecerea în peisajul actual. Din păcate, lecția calului troian a fost uitată.
”Să nu-i crezi pe greci nici când fac daruri” este un proverb care se referă exact la modul cum a fost cucerită Troia. Făcând paralela la prezentul lui Sorescu, putem foarte bine asocia calul troian cu un alt pericol, comunismul, ori poate cu o boală invadatoare care scurmă ascunsă în trup.
”Ceva se va întâmpla” spunea Sorescu, în această poezie scrisă înainte de 1989 și interzisă de regimul comunist.
Adina V.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu