,, Am fost primul dintre cei trei copii ai familiei Stepa. Când mama era însărcinată ,au văzut filmul ,, Zboară cocorii" . De acolo prenumele de TATIANA, de la actrița Tatiana Samoilova. Mama, olteancă din Gorj, tata, moldovean din Roman. Doi nefericiți. Mama a fost dată ca slugă de la 10 ani, iar tata a fost dat copil la regiment. Au fugit amândoi în Valea Jiului, să scape de sărăcie și de umilință. I-a unit suferința și muzica. S-au întâlnit acolo unde m-am născut: Lupeni, județul Hunedoara. Valea Jiului. Un loc de o frumusețe nemaiîntâlnită de mine, cu Retezatul de o parte și Parângul de cealaltă, munți pe care i-am colindat, căutând fie afine, fie zmeură, fie ciuperci, fie relaxare. AM AVUT O COPILARIE MINUNATĂ, CU PUȚINE JUCĂRII, DAR CU MULTE JOCURI. Am „călărit" o singură tricicletă toți trei, pe care tata o repara mereu când o treceam de la unul la altul. Am fost înconjurată de muzică din prima zi a vieții. Părinții mei s-au cunoscut cântând și, dacă n-au avut bani mulți, au avut destulă frumusețe în suflet și dragoste pentru noi,ca să ne simțim întotdeauna speciali. Și cred că așa am și fost. Am încercat să-mi fac părinții mândri de mine și să le împlinesc visele; cele pe care le-am putut împlini. Și am încercat, mai ales în ultimii ani, în care le-a fost greu și-au pătimit, să le fac suferința mai ușoară și să simtă cât de mult îi iubesc."
marți, 21 aprilie 2020
Tatiana Stepa - despre copilărie
,, Am fost primul dintre cei trei copii ai familiei Stepa. Când mama era însărcinată ,au văzut filmul ,, Zboară cocorii" . De acolo prenumele de TATIANA, de la actrița Tatiana Samoilova. Mama, olteancă din Gorj, tata, moldovean din Roman. Doi nefericiți. Mama a fost dată ca slugă de la 10 ani, iar tata a fost dat copil la regiment. Au fugit amândoi în Valea Jiului, să scape de sărăcie și de umilință. I-a unit suferința și muzica. S-au întâlnit acolo unde m-am născut: Lupeni, județul Hunedoara. Valea Jiului. Un loc de o frumusețe nemaiîntâlnită de mine, cu Retezatul de o parte și Parângul de cealaltă, munți pe care i-am colindat, căutând fie afine, fie zmeură, fie ciuperci, fie relaxare. AM AVUT O COPILARIE MINUNATĂ, CU PUȚINE JUCĂRII, DAR CU MULTE JOCURI. Am „călărit" o singură tricicletă toți trei, pe care tata o repara mereu când o treceam de la unul la altul. Am fost înconjurată de muzică din prima zi a vieții. Părinții mei s-au cunoscut cântând și, dacă n-au avut bani mulți, au avut destulă frumusețe în suflet și dragoste pentru noi,ca să ne simțim întotdeauna speciali. Și cred că așa am și fost. Am încercat să-mi fac părinții mândri de mine și să le împlinesc visele; cele pe care le-am putut împlini. Și am încercat, mai ales în ultimii ani, în care le-a fost greu și-au pătimit, să le fac suferința mai ușoară și să simtă cât de mult îi iubesc."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre Miron Radu Paraschivescu și Jurnalul unui cobai
Dacă ați citit pe vremuri celebrul roman „Torente”, de Marie-Anne Desmarest, să știți că el l-a tradus în română. Și-a câștigat pâinea scri...
-
A rămas orfan încă de la naștere. „ Copilăria mi-a fost umbrită de dispariția părinților. Tatăl meu a dispărut înainte de a mă naște ...
-
„Pe un fel de suport din lemn, acoperit cu o pînză soioasă, neagră, sta o targa, iar peste targa – trupul neînsufleţit al poetului. Cum ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu