Adina V. - Educația în Sparta

Spartanii erau renumiți pentru faptul că nu foloseau multe cuvinte când voiau să spună ceva. Erau laconici, dar, atenție, această denumire provine de la zona în care se afla Sparta, și anume Laconia.
În Sparta copiii erau crescuți să devină adevărați luptători. Băieții rămâneau până la vârsta de 7 ani în casa părintească, dar participau împreună cu părinții la întrunirile obștești, astfel fiind inițiați în modul de viață al Spartei. La aceste întruniri, femeile nu aveau voie.
Părinții trebuiau să ofere lunar saci cu orz, opt uncii de vin, cinci uncii de brânză și o jumătate de uncie de smochine. Dacă erau atât de săraci, încât nu puteau oferi cele de mai sus, pierdeau dreptul de a fi cetățeni, iar băieții lor nu puteau fi instruiți în sistemul militar spartan.
Băieții nou născuți erau verificați de o comisie specială, care hotăra dacă erau sănătoși sau nu. Cei care prezentau vreo problemă, erau lăsați la marginea orașului, pentru a fi înfiați de trecători. De la vârsta de 7 ani, băieții erau luați de acasă și intrau sub incidența statului, urmând a fi crescuți pentru a deveni luptători. Mâncau, dormeau și erau instruiți împreună, numărul unui grup fiind de 64 de băieți, condus de un pedagog, care, obținea această funcție în urma respectului de care se bucura. El era ajutat să impună disciplina, în caz că era nevoie, de biciutori. Disciplina se menținea în Sparta chiar și dacă pedagogul lipsea, în această situație, băiatul cel mai curajos din fiecare grup îl putea înlocui.
Plutarh menționează că învățau scrierea, retorica fiind interzisă cu desăvârșire. Platon spunea despre spartani: „dacă discuți cu un lacon (spartan), o să ai impresia că e prost, la început. apoi, într-o situație de criză, scoate câteva cuvinte de îi face pe toți din jur să pară niște copii în fața lui.”
Spartanii îl apreciau pe Homer, nu se ocupau cu comerțul, foarte puțini erau cei care știau să socotească. Aceste școli dure aveau rolul de a-i învăța ce înseamnă disciplina, concentrarea și să învingă în luptă. Când plecau la luptă, femeile spuneau: „să te întorci sub scut, sau pe scut”, asta însemnând „victorios sau mort” (morții erau aduși pe scut).
Băieții erau învățați să umble desculți, de la vârsta de 12 ani purtau același tip de îmbrăcăminte, indiferent de anotimp și dormeau pe saltele improvizate din paie, amenajate de ei, se împărțeau în două grupe și se luptau între ei. În timpul verii, făceau exerciții grele sub soarele arzător, primeau puțină mâncare pentru a se învăța să fie cumpătați, între 18-20 de ani erau trimiși să învețe să se ascundă în păduri, să doarmă pe pământ și să străbată țara de la un capât la altul. Cea mai apreciată mâncare era alcătuită din carne fiartă în sânge, sare și oțet.
Pentru a dezvolta supunerea, spartanii aveau un sistem de recompense, dar și de pedepse foarte dure pentru cei care ascultau sau nu.
Educația lor muzicală era, de asemenea, legată de război, întrucât ritmul muzical foarte bine ritmat al dansurilor pregătea „mișcările” disciplinate ale batalioanelor și, după cum se știe, flautul și cântecele reglementatau mișcările armatei spartane.
O ocupație importantă era vânătoarea, fiind o pregătire excelentă deoarece, dezvolta curajul în prezența animalelor sălbatice, dexteritatea și claritatea în alegerea rapidă a soluțiilor.
Învățau să călărească, să înoate. Starea lor fizică era verificată la fiecare zece zile, pe când performanțele le erau evaluate de către o comisie specială. În timpul misiunilor secrete trebuiau să ucidă sclavi.
Legea care guverna în Sparta era cea a lui Likurgou și prevedea că fiecare bărbat spartan nu poate avea alt rol în societate decât acela de luptător, îndatorire pe care o aveau până la vârsta de 60 de ani.
Spartanii nu făceau risipă de cuvinte când dorerau să spună ceva, ei concentrau înțelesul, așa cum una din expresiile cunoscute este Molon Lave.
Este cunoscută lupta de la Termopile, unde Leonida, regele Spartei, a apărat trecătoarea împreună cu 300 de luptători. Când Xerxis, regele persan a trimis un sol prin care le cerea spartanilor să renunțe la luptă, să predea armele, Leonida i-a dat un răspuns scurt: Molon Lave, adică „Vino și ia-le!”


Adina V.