Șota Rustaveli - Viteazul în piele de tigru, recenzie Adina V.

În perioada când în Franța lua naștere Cântecul lui Roland, în Spania, Cidul, în Germania - Cântecul Nibelungilor, iar în Rusia se crea vestitul Cântec despre oastea lui Igor, Șota Rustaveli încheia epopeea Viteazul în piele de tigru, în anul 1187.
Poet gruzin care a rămas în istoria literară a lumii cu acest poem de întindere remarcabila (aproximativ 1700 de catrene), Rustaveli a transcris lumea reală din jurul său, el fiind contemporan cu eroii menționați. Sentimentele care guvernează sunt dragostea și prietenia, prezentate într-o manieră filozofică, în raport cu întâmplările vremii din țara sa, Gruzia.
Conștient de importanța poeziei, Rustaveli afirmă:
”Cine-a-mpletit vreo rimă-ntâmplător, nu e poet”.
Deci, scrisul este o meserie care cere continuitate, spirit de sacrificiu și consecvență. În toată cartea nu poate fi găsit măcar un vers scris în grabă. Poemul nu poate fi desemnat aparținând numai genului poetic, el aparținând totodată și epicului. Este ca un roman cavaleresc de dragoste, tehnica literară a surprizei nu e folosită abuziv, ci cu o finețe echilibrată, împletită cu un lirism profund.
Până la el, nimeni nu mai folosise forma prozodică aleasă de Rustaveli, și anume, strofa de patru versuri lungi, monorimate. Monorima, după cum se știe, imprimă monotonie poeziei, dar Rustaveli echilibrează cu ritm vioi. În plus, a alternat două tipuri de strofe, una cu rime masculine, alta cu rime feminine.

Iată cum începe poemul:

Cel din voia și puterea căruia lumi se născură,
Cel care-a trimis suflarea vieții-n orișice făptură,
Lume dându-ne-nflorită de a soarelui căldură -
Regilor chip dăruit-a numai sieși pe măsură.

Poemul are exact 1672 de strofe! Este Iliada poporului gruzin oferită lumii. Noi ne putem bucura de acest poem datorită tălmăcirii realizate de Victor Kernbach, tot el semnând și prefața, glossarul. 

Volumul pe care îl am eu are înscripționat pe prima pagină un mesaj de felicitare din anul 1956. Un colectiv de elevi a făcut cadou profesoarei îndrăgite această carte. Sau mai degrabă profesorului, fiind dăruită pe data de 26 octombrie, e vorba de sfântul Dumitru. Deci, Dumitra sau Dumitru, un profesor de acum 63 de ani a ținut această carte în mâini, a răsfoit-o...